Paznicii legamantului, Tom Egeland

Dupa ce am terminat de citit trilogia Sanctus, am "pus mana" pe o alta carte, luata la intamplare ce ii drept. Ceea ce mi-a atras atentia a fost titlul. Ce m-a incitat sa o iau si sa nu o pun jos, a fost scurtul rezumat de pe coperta din spate.

Cartea trateaza si impleteste trei mitologii: crestinismul, cea nordica si cea egipteana, intr-un mod in care nu credeam posibil. Autorul cam pune sub semnul intrebarii lucrurile pe care le credem fara sa le cercetam, si mai important, mereu sa ne punem intrebari si sa gasim raspunsuri unde nu te astepti.

Despre ce e vorba?

Dupa ce si-a facut un renume in cercurile stiintifice prin descoperirea Raclei Sfintelor Taine, excentricul arheolog Bjorn Belto si-a reluat existenta searbada de mai inainte. Tocmai cand credea ca nu mai are ce sa i se intample, gaseste insa niste manuscrise criptate care ii dau din nou viata peste cap, aruncandu-l in mijlocul unei conspiratii religioase vechi de o mie de ani. Bjorn pune cap la cap toate indiciile, in acealsi timp spargand coduri din ce in ce mai complexe.

Cercetarile il poarta inapoi in timp, in anul 1013, cand razboinicii vikingi ai regelui Olav au jefuit un mormant egiptean, intrand in posesia celui mai mare secret al Vechiului Testament. Descoperirile il poarta din bisericile de lemn din Norvegia pana in pesterile din Islanda, din Londra pana in Luxor si in Republica Dominicana. O calatorie in jurul lumii, care in anumite momente il va lumina, dar in altele il va baga si mai mult in ceata.

Dar avand pe urmele lui o serie de asasini platiti, va reusi Bjorn sa dea in vileag cea mai mare musamalizare din istoria crestinismului, si sa scuture din temelii tot ce a fost cladit pana acum? Asta o veti afla doar daca veti citi aceasta minunata carte.

Chiar o recomand iubitorilor actiunii bine inchegate, celor care indragesc o poveste plina de suspans si o intriga care te tine cu sufletul la gura. Cartea si-a implinit menirea si mi-a starnit curiozitatea sa aflu cat mai multe despre civilizatiile nordice, si sa sap mai adanc in vechea civilizatie egipteana. Eu ii dau 9/10.

Cartea am luat-o de aici.

Turnul, Simon Toyne

In sfarsit am pus si eu mana pe al treilea volum din trilogia Sanctus, la aproape un an dupa ce am devorat primele doua volume.

Primele doua volume Sanctus si Cheia m-au tinut cu sufletul la gura, desi au fost pe ici, pe colo anumite chestii care mie nu prea mi-au placut. Insa, am fost hotarata sa citesc si al treilea volum, macar ca sa-mi fac o parere de ansamble.

Asadar, Cheia se termina la fel de "in coada de peste" ca si primul volum. Al treilea volum poarta cititorul in tot atatea locuri, si are la altfel de rasturnari de situatie. Aparent, sunt 2 povesti paralele, cea a lui Liv, si cea a agentului FBI, Joe Shepperd.

Pentru prima data in istoria Citadelei, aceasta isi deschide vrand-nevrand portile in fata lumii. De ce oare chiar acum, dupa secole in care calugarii Sancti au tinut cu pretul vietii secretele ei? Un virus mortal isi face aparitia in interiorul Citadelei, intre calugarii Sancti, si ameninta eradicarea lor.

Gabriel Mann, este si el infectat, dar cumva corpul lui reuseste sa tina boala sub control. Oare calugarii vor reusi sa sintetizeze un antidot, din sangele lui Gabriel?

Liv Adamsen, a ramas in desert, acolo unde s-a incheiat " Cheia" si a devenit un fel de Mesia, care promoveaza buna intelegere, chiar si printre straini. Nici aici, ea nu e scutita de amenintari, si momente in care si-ar putea pierde viata.

Paralel cu tot ceea ce se intampla in Citadela, cititorul urmareste povestea agentului FBI, Joe Shepherd. Si el, la randul lui, are secrete pe care le ascunde de superiorul sau. Trimis intr-o misiune,
agentul Sheperd investigheaza disparitia unui valoros om de stiinta de la NASA. Sirul de evenimente il conduce la descoperirea unei conspiratii cu implicatii globale. Un lucru e clar, si leaga cele doua povesti: un eveniment cu totul extraordinar e pe cale sa se intample, care ori va fi un nou inceput pentru omenire, ori Sfarsitul Zilelor?

Daca e sa imi spun parerea, which I will, as zice ca e impartita. Pe de o parte, "Turnul" m-a tinut cu sufletul la gura, pe de alta parte, am ramas un pic dezamagita... mai ales de final. Per ansamblu, cartea e bine scrisa, insa are momente cliseice si scene care pareau scoase dintr-un film de Hollywood.

Totusi, zic eu, ca nu a fost nicidecum o pierdere de timp. Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc altceva decat Dan Brown, desi aproximativ tot in aceeasi sfera se invarte. Daca o recomand? Desigur! E o carte lejera, perfecta pentru zilele mohorate de toamna ce urmeaza! :)

Baiatul cu pijamale in dungi, John Boyne

Dupa aproape un an in care am lasat praful pe blog, am decis sa revin. Intr-un an de zile, am citit multe carti, am vazut multe filme si spectacole, si pana la sfarsitul anului planuiesc sa am o recenzie pe zi.

Astfel, am sa incep cu "Baiatul cu pijamale in dungi". Inainte sa citesc cartea, am vazut filmul. Trebuie sa recunosc ca m-a tulburat enorm, asa ca am decis sa citesc si cartea. Chiar daca a trecut un timp de cand am terminat-o, tot imi gasesc foarte greu cuvintele.

Din punctul meu de vedere, cartea este fantastica, si am sa si argumentez de ce. Actiunea cartii se invarte in jurul lui Bruno, un baiat de noua ani, care este fortat datorita imprejurarilor (al doilea razboi mondial) sa plece din Berlinul anilor 40 intr-un loc mai retras, sa spuna "adio" prietenilor sai si sa inceapa o viata noua intr-o padure de langa Out-With.

Bruno, dintr-un simt al aventurii, incepe sa exploreze imprejurimile si ajunge in fata unui gard. Dincolo de acest gard, el a vazut baraci. In prima instanta, a crezut ca e o fabrica, insa era nedumerit de faptul ca nu vedea muncitori; sau daca vedea, purtau "pijamale in dungi"

Astfel că, într-o după-amiază, vrea sa exploreze si mai mult, merge de-a lungul gardului şi zăreşte Punctul care deveni o Pată, care deveni un Strop, care deveni o Siluetă, care deveni un Băiat. S-a intalnit cu un baiat, pe nume Shmuel, care pentru vârsta de 9 ani era şi mai mic decât Bruno, era foarte slab, cu ochii adânciţi în orbite, cu părul ras şi vene aparente, îmbrăcat cu aceleaşi pijamale în dungi pe care Bruno le vedea de la fereastra camerei lui. Cei doi dezvoltă o prietenie foarte strânsă, întâlnindu-se aproape zilnic în locul unde se văzuseră prima oară şi pe unde Bruno îi strecura mâncare.

Intre cei doi copii se leaga o prietenie foarte stransa,astfel incata Shmuel il roaga la un moment dat sa treaca de gard si sa il ajute sa isi caute tatal. A doua zi, Bruno imbraca pijamalele de la Shmuel, trece gardul si incep cautarea tatalui lui Shmuel.

Mai mult de atat nu am sa dezvalui din carte, pentru ca si-ar pierde farmecul. Ceea ce este cu adevarat tulburator este modul cum atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial au fost percepute de un copil de noua ani. Autorul reuseste sa surprinda toate fineturile, in acelasi timp, purtandu-ne pe noi, cititorii in mintea copilului. Copilul nu stie ce se intampla cu adevarat in spatele gardului, de ce Fury e tot timpul nervos si nu intelege de ce a fost necesara mutarea la Out-with (Auschwitz), si in special nu isi da seama de adevaratele orori ce aveau loc dincolo gard.

Cartea, la fel ca si filmul, sunt emotionante, te poarta de la o extrema la alta si te face sa te intrebi, cum de s-a permis sa se intample asa ceva?

Jocul cu margele de sticla, Herman Hesse

Jocul cu margele de sticla e a treia carte scrisa de Herman Hesse pe care am citit-o. Spre deosebire de Lupul de stepă sau Narcis și Gură-de-Aur,  acest roman e mai voluminos, deci necesită mai mult timp.
La prima impresie, cartea nu e chiar atât de rea. După ce am terminat cartea, am avut câteva momente de wow! interior.

So, despre ce e vorba? Romanul lui Hesse spune povestea lui Joseph Knecht, un băiat care trebuie să treacă prin toate etapele Ordinului Castalian, pentru a deveni Magister al Jocului cu mărgele de sticlă. Dacă are sens  fraza asta, probabil că știți despre ce e vorba in roman.

Anyway. Cartea este scrisa de un membru necunoscut al Ordinului Castalian care spune povestea lui Joseph Knecht. Jocul cu margele de sticla este un joc de tip intelectual care include toate domeniile legate de procesul invatarii, desi originile jocului tin de sfera teoriei muzicale.

Ordinul Castalian este o societate monahala al carei scop este de a asimila cunostinte. In afara de profesori pentru societatea din afara, acest Ordin nu produce altceva. Knecht detine un intelect deosebit, care il ajuta in ascensiunea sa cate titlul suprem de Magister al Jocului, si implicit cel mai bun "jucator" de pana acum.

Dincolo de ambitia lui Knecht de a ajunge cat mai sus in rang, cartea inchega aspecte din spiritualism, elitism, intelectualism si modalitatea potrivita de a solutiona problemele societatii.

Recomand aceasta carte celor carora le plac romanele initiatice, Hesse sau curentul Budist. Desi volumul cartii este impresionant (nu se compara cu Razboi si pace, but still... :) ), te intriga si te obliga sa o citesti pana la capat.

Narcis si Gura de Aur, Herman Hesse

De la Steppenwolf, nu am mai citit alt roman scris de Herman Hesse. Am ales aceasta carte, deoarece m-a intrigat titlul. Pe parcurs, mi-am dat seama ca unul din aspectele pe care se axeaza este atmosfera de ev mediu germanic, specific scrierilor lui Hesse.

Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu. Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. In tip ce Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era slab.  Ceva in personalitatea lui Goldmund (Gura-de-Aur) nu se potrivea cu locul respectiv.

Narcis il ajuta pe Goldmund sa se descopere pe sine. E un fel de calatorie initiatica sufleteasca, in care descopera amintirea mamei sale, care murise in copilarie. In urma acestei experiente, Goldmund hotaraste sa paraseasca manastirea si sa redescopere lumea.

Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.

La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate. In orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca.

Avand in vedere ca este a doua carte de Herman Hesse pe care am citit-o, e chiar o lectura foarte placuta. E mai usurica decat Steppenwolf, si e mai putin dark. All in all, it's a good book.

Cheia, Simon Toyne

Initial vroiam sa scriu despre altceva, dar m-am hotarat sa scriu o mica recenzie cu care eram datoare de mult. Anul trecut, am avut placerea sa citesc Sanctus, si acuma ca am avut putin timp la dispozitie, am reusit sa pun mana si pe al doilea volum, Cheia.

Intr-un fel, e cam greu sa scriu despre al doilea volum al trilogiei. M-a prins la fel de tare ca primul? Desigur. Autorul are un stil extraordinar de a prinde si transpune cititorul chiar in locurile sau in mintea personajelor. Daca vreti, cartea e ca un amic pe care il revezi si stai de vorba cu placere. Ca un mic rezumat: in Sancus, Liv Adamsen este pusa in fata unei situatii extraordinare care ii va schimba viata la 180 de grade. De la moartea fratelui sau, Samuel, incearca cu ajutorul lui Gabriel, Arkadian, si Kathryn sa puna cap la cap toate indiciile ce duc la dezvaluirea unui secret ascuns din cele mai vechi timpuri.

Desigur, ca orice thriller politist care se respecta, avem parte de aventuri si situatii care te tin cu sufletul la gura. Cheia incepe destul de abrupt, protagonistii aruncati fie in spitale, fie in inchisoare, desert, catacombe sau chiar la Vatican. In urma exploziei, Liv si Kathrynn sunt tinute sub atenta supraveghere medicala. Din pacate pentru ele, calugarii Sancti sunt din nou pe urmele lor, cu misiunea de a le lichida, fiind considerate martori incomozi.

Kathrynn moare, Liv reuseste sa scape din spital si sa se intalneasca cu Gabriel, care descopera noi aspecte ale Sacramentului. Pentru acest lucru, ei trebuie sa mearga pana in Irak, unde teoretic vor trebui sa gaseasca spoiler Gradina Edenului.. Pana la urma, reuseste sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Doar ca, Gabriel se vede nevoit sa plece din nou in lumea larga. Nici calugarii nu sunt scutiti de evenimente, sa le spunem, de ordin medical.

Per ansamblu, Cheia mi-a placut foarte mult. Pe alocuri am simtit ca ritmul nu mai e la fel de incitant ca in primul volum.  Prima parte e ceva mai lenta. Asta datorita faptului ca sunt introduse personaje noi si ia ceva mai mult sa procesez care-unde ce rol are.

Astept cu nerabdare ultimul volum al trilogiei, pentru ca mi-a starnit curiozitatea legat the finalul-final :)

Leapșă cu cărți

Șiiii pentru că e la modă o leapșă, hop și eu. Asta am "furat-o" de pe Gugăl. Asta așa, până neuronii mei creți vor veni cu o idee mai bună de postare. Meanwhile...

Ce autor apare mai des în bibliotecă?

Sunt foarte mulți autori care își au reședința la mine în bibliotecă. Aș zice Alexandre Dumas, Herman Hesse...

Din ce carte ai mai multe exemplare?

Cei trei mușchetari (engleză, franceză, română) :D

De ce personaj de ficţiune ai fost îndrăgostit în secret?

Hmm...grea întrebare. Probabil Ștefan Gheorghidiu (Ultima noapte de dragoste)

Ce carte ai citit cel mai des?

The Picture of Dorian Gray - de vreo 5 ori am citit-o 

Care era cartea ta preferată la 10 ani?

De fapt au fost mai multe: Singur pe lume - Hector Malot, Fram - Cezar Petrescu, White Fang - Jack London

Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?

Cu ce să încep?  Seria Twilight (citită din curiozitate), American Psycho (just...eww... no)

Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?

Again, sunt mai multe. Everything is Illuminated - Jonathan Safran Foer, The Human Stain - Phillip Roth, The Prestige - Christopher Priest

Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?

Sanctus, cu siguranță. Ah, și Portretul lui Dorian Gray.

Descrie visul cel mai straniu în care să fie inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar?

Eh? :)) Habar n-am... poate să stau de vorbă într-o cafenea cu Thomas Keneally, Eric Emmanuel Schmitt, Oscar Wilde șii probabil Herman Hesse. 

Care este cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?

Cea mai puțin cultă.... poate traducerea în română a romanului Requiem for a Dream.

Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?

Vroiam să spun Anna Karennina, dar mi-am adus aminte de Mizerabilii. Le consider puțin dificile din cauza volumului. Otherwise, sunt must-read books.

Preferi autorii francezi sau ruşi?

Pot ambii? Pot? :D

Shakespeare, Milton sau Chaucer?

Always Shakesperare

Ce te deranjează cel mai mult în activitatea de a citi?

Zgomotul de afară

Care este romanul tău favorit?

Sunt prea multe!

Povestiri scurte, schiţe?

Povestiri scurte. Recent am citit un volum de povestiri scurte de Jose Luis Borges, Aleph.

Non- ficţiune?

Cărți de istorie, artă, cultură generală mostly.

Ce scriitor este supraevaluat?

Chiar trebuie să o mai menționez? Stephenie Meyer, evident.

Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?

Război și pace, Lev Tolstoi. Nu de alta, dar probabil o să le ia ceva timp să mă culeagă de pe o insulă din mijlocul Atlanticului. 

Şi acum…ce citeşti?

Cheia - Simon Toyne

Bărbați care urăsc femeile (The Girl With the Dragon Tattoo) - Stieg Larson

Sanctus, Simon Toyne

Aseară am terminat primul volum, Sanctus, din trilogia lui Simon Toyne. Inițial vroiam să scriu aseară recenzia, însă am fost atât de vrăjită de carte, încât nu mi-am putut aduna cuvintele. De la Codul lui daVinci nu m-a mai prins atât de tare un roman polițist cu tente religioase. 

Nu am să divulg foarte multe din roman, pentru că vă las pe voi să descoperiți lumea zguduită între sacru și profan. Sanctus este un roman foarte convingător care atrage cititorul în lumea sa, transformând incredibilul în credibil și posibil. Intriga romanului este dezvoltată la maxim și se desfășoară într-un ritm alert. O veche mănăstire, Citadela, ce datează înaintea nașterii creștinismului, ascunde Sacramentul, un secret pe care numai călugării privilegiați pot avea acces la el. Acest secret este protejat chiar de muntele în care se află mănăstirea, și de ordinul Sancti. Ei sunt dispuși să facă orice pentru ca lumea profană din exteriorul Citadelei să nu afle niciodată despre acest secret.

În momentul în care fratele Samuel, unul din călugării Sancti, escaladează muntele din jurul Citadelei, și stă în vârful acestuia cu brațele întinse în forma unei cruci, ca mai apoi să se arunce în gol, călugării sunt nevoiți să recurgă la orice metode de a reduce la tăcere pe cei care, cred ei, ar știi acest secret. Există o linie fină între bine și rău care se clatină. În acest thriller conspirativ, nimeni nu e ceea ce vrea să pară.

Ce este Sacramentul? De ce e ținut sub secret? Cine sunt acești călugări, care sunt în stare chiar să se ucidă unii pe alții, pentru a menține aura misterioasă? 

Răspunsurile la aceste întrebări le veți afla numai dacă veți citi cartea. :)

Lansare Carte, Simon Toyne

Miercuri, 21.11, am avut ocazia sa particip la o lansare de carte unica. Oana Kovacs, alaturi de Editura All, au organizat la Starbucks lansarea celui de-al doilea volum al autorului britanic Simon Toyne, Cheia.

In primul rand, vreau sa o felicit pe Oana pentru eveniment, si pentru calitatile ei organizatorice :). In al doilea rand, trebuie sa recunosc, ca pana nu am citit pe blogul ei despre primul volum din trilogie, Sanctus, nu auzisem de autor. In cadrul video-conferintei, autorul mi-a starnit curiozitatea in ceea ce priveste tema si subiectul cartilor.

In consecinta, primul lucru pe care l-am facut dupa eveniment, a fost sa trag o fuga la Diverta, si sa-mi cumpar cartea. Asta dupa ce am primit al doilea volum de la Oana.

Cum am ajuns acasa, am inceput sa o citesc, si nu am putut sa o las jos. Sunt aproape la jumatate. Nu mai zic nimic despre carte, pentru ca am sa detaliez intr-un post viitor.

Oana, inca o data felicitari pentru eveniment! Sper ca a iesit asa cum ai vrut tu :)!

Casino Royale, Ian Fleming

I admit, m-a prins rau de tot febra James Bond. Recent, mi-am comandat toata colectia de povestiri si romane James Bond. Primul volum nu m-a impresionat in mod deosebit. In schimb, Casino Royale, cum s-ar zice in engleza blew me away. Acum inteleg de ce filmul a fost asa un mare succes.

În Casino Royale am ajuns să cunosc adevărata față a spionului. De fapt, cine este el cu adevărat? Ian Fleming îl descrie ca un tip viril, căruia îi place să trăiască viața la cote maxime, să fie înconjurat de femei frumoase și băuturi rafinate. Sub aceasta mască de playboy și om de acțiune, sunt mult mai multe lucruri pe care cititorul le descoperă despre el.

Spre exemplu: cine și-ar fi închipuit că James Bond poate iubi atât de înfocat, încât este dispus să renunțe la meseria care l-a consacrat. În această carte îl regăsim pe Bond in ipostaze unice: abia acum învață să-și stăpânească furia, confuzia, panica. Toate aceste elemente sunt esențiale pentru dezvoltarea sa ca personaj și persoană. În ultimă instanță, toate aceste ingrediente sunt cele care îl fac pe Bond așa cum este el, cunoscut de toți: implacabil, nepăsător, asasin desăvârsit. Într-un cuvânt: agentul perfect 00.

Fără să dezvălui prea multe, pot spune că James Bond trece de la o stare la alta. În fond, acest roman poate fi considerat un fel de roman inițiatic pentru el. Umanitatea lui James Bond este cea care îl ridică și care îl coboară, numai spre a renaște.

Cu acest roman, Ian Fleming m-a cucerit și sunt hotărâtă să citesc toată seria.

Am să închei cu un citat care mi-a plăcut foarte mult.

“Surround yourself with human beings, my dear James. They are easier to fight for than principles.” 

Pe cand eram o opera de arta, Eric Emmanuel Schmitt

Cine nu visat sa devina obiectul admiratiei si sa fie in centrul atentiei? Prin cartea sa, Pe cand eram o opera de arta, Eric Emmanuel Schmitt reuseste sa transpuna cititorul in gandurile unui om obisnuit care devine o adevarata opera de arta.

Sursa

Aceasta este promisiunea pe care un reputat si excentric sculptor i-o face unui om care este in pragul sinuciderii. Acest Binefacator, mereu dornic sa scandalizeze, ii propune unui om disperat, care simte ca nu mai are ce sa piarda o noua existenta, mai putin anosta. Acesta nu are nimic de pierdut in afara de libertatea sa.

Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decat insasi Gioconda. Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care Adam bis constientizeaza statutul sau de Golem. Omul dinauntrul statuii se razvrateste. In consecinta, creatia incearca sa fuga de creator si sa isi reia viata de Om.
Dragostea il impinge sa-si regaseasca umanitatea si sa-si redobandeasca libertatea pierduta.

Va reusi el sa cunoasca fericirea absoluta intr-o lume care este stapanita de narcisism, de un cult absurd al simulacrelor si a pastrarii aparentelor, si de puterea zdrobitoare a imaginii?

Multi critici literari au comparat acest roman cu celebrul Faust, de Goethe. E o carte care intriga, socheaza si atrage prin acest subiect.

Magazinul de sinucideri, Jean Teule

La recomandarea Oanei am reușit să citesc Magazinul de sinucideri, de Jean Teule. Nu știu de ce mi-a luat așa de mult să scriu recenzia, but here it is. Deși pare macabru încă din titlu, cartea surprinde cu fiecare pagină citită.

Sursa foto

Sloganul Magazinului de sinucideri este  ‘’Vous avez raté votre vie ? Avec nous vous réussirez votre mort !’’ (Vi-ați ratat viața? Cu ajutorul nostru, veți reuși să muriți!) Cartea este o combinație de umor negru și dramă. Firul narativ urmărește destinul familiei Tuvache. Toți membri familiei poartă nume ale unor ucigași faimoși și împărtășesc părerea că viața e o mare deziluzie, că nu merită trăită și că trebuie curmată cât mai repede.

Toți în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil, sunt obsedați de a curma cât mai repede viețile oamenilor care calcă pragul magazinului. Treptat, macabrul Magazin de sinucideri se transformă într-un loc vesel și plin de speranță.

Comerțul de obiecte mortuare pare să se ducă de râpă în urma schimbărilor pe care Alan le face în rândul familiei sale. Finalul cărții este neașteptat. Pe mine m-a lăsat vreo câteva minute bouche-bee. E o carte ce merită citită. Puteți găsi cartea la Editura All.

Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan, Barbey d' Aurevilly

Dandysmul iși are rădăcinile în natura omenească din toate țările și din toate timpurile, pentru că vanitatea, nu-i așa, e universală. Prin nuvelele sale, Barbey d'Aurevilly reușeste să scoată in evidență tocmai această vanitate a sufletului. După cum ziceam in postul anterior, un dandy se caracterizează prin frumusețe îmbinată cu urâțenie, ambele duse la exacerbare.

Barbeyd'Aurevilly este unul din marii solitari și originali ai literaturii franceze. Ascendenta nobilă l-a făcut să disprețuiască mediocritatea și să opteze pentru dandysm. Celebritatea și-o câștigă prinromanele și nuvelele sale. Lucrările lui se află fac o tranziție permanentă între romantism și simbolism decadent, adesea adăugând elemente din fantastic. Scrierile sale sunt extravagante, insolite,crude, reflecție a societății în care a trait.

Cele două nuvele culese în cadrul aceleiași ediții, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan șiPerdeaua Stacojie sunt tablouri ale extravaganței și tabuurilor de secol XIX.Personajele feminine din cele două nuvele sunt încadrate de mulțicritici în categoria îngerilorcăzuți. Fiecare din ele își trăiește drama iubirii la intensitate maximă.

Perdeaua stacojie urmărește povestea Albertei, o tânără de 17 ani, învăluită într-o aură de mister, care trăiește o aventură interzisă cu un sublocotenentde doar 17 ani. Totul se petrece în umbra unei perdele stacojii din camera tânărului.

Ceamai frumoasă iubire a lui Don Juan ne transportă în faubourg-urile Parisului, în Saint Germain, unde se consumă altă dramă. O copilă de doar 13 ani face obsesie pentru contele de Ravila. Contele se dovedește a fi Don Juan însuși,amantul copilei.

Într-o lume în care bărbații sunt caracterizați de un narcisism narcotizat, aceste două povești sunt crude, seducătoare, diabolice și galante.