Powered By Blogger
Se afișează postările cu eticheta muzică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzică. Afișați toate postările

joi, 4 septembrie 2014

Baiatul cu pijamale in dungi, John Boyne

Dupa aproape un an in care am lasat praful pe blog, am decis sa revin. Intr-un an de zile, am citit multe carti, am vazut multe filme si spectacole, si pana la sfarsitul anului planuiesc sa am o recenzie pe zi.

Astfel, am sa incep cu "Baiatul cu pijamale in dungi". Inainte sa citesc cartea, am vazut filmul. Trebuie sa recunosc ca m-a tulburat enorm, asa ca am decis sa citesc si cartea. Chiar daca a trecut un timp de cand am terminat-o, tot imi gasesc foarte greu cuvintele.



Din punctul meu de vedere, cartea este fantastica, si am sa si argumentez de ce. Actiunea cartii se invarte in jurul lui Bruno, un baiat de noua ani, care este fortat datorita imprejurarilor (al doilea razboi mondial) sa plece din Berlinul anilor 40 intr-un loc mai retras, sa spuna "adio" prietenilor sai si sa inceapa o viata noua intr-o padure de langa Out-With.

Bruno, dintr-un simt al aventurii, incepe sa exploreze imprejurimile si ajunge in fata unui gard. Dincolo de acest gard, el a vazut baraci. In prima instanta, a crezut ca e o fabrica, insa era nedumerit de faptul ca nu vedea muncitori; sau daca vedea, purtau "pijamale in dungi"

Astfel că, într-o după-amiază, vrea sa exploreze si mai mult, merge de-a lungul gardului şi zăreşte Punctul care deveni o Pată, care deveni un Strop, care deveni o Siluetă, care deveni un Băiat. S-a intalnit cu un baiat, pe nume Shmuel, care pentru vârsta de 9 ani era şi mai mic decât Bruno, era foarte slab, cu ochii adânciţi în orbite, cu părul ras şi vene aparente, îmbrăcat cu aceleaşi pijamale în dungi pe care Bruno le vedea de la fereastra camerei lui. Cei doi dezvoltă o prietenie foarte strânsă, întâlnindu-se aproape zilnic în locul unde se văzuseră prima oară şi pe unde Bruno îi strecura mâncare.

Intre cei doi copii se leaga o prietenie foarte stransa,astfel incata Shmuel il roaga la un moment dat sa treaca de gard si sa il ajute sa isi caute tatal. A doua zi, Bruno imbraca pijamalele de la Shmuel, trece gardul si incep cautarea tatalui lui Shmuel.

Mai mult de atat nu am sa dezvalui din carte, pentru ca si-ar pierde farmecul. Ceea ce este cu adevarat tulburator este modul cum atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial au fost percepute de un copil de noua ani. Autorul reuseste sa surprinda toate fineturile, in acelasi timp, purtandu-ne pe noi, cititorii in mintea copilului. Copilul nu stie ce se intampla cu adevarat in spatele gardului, de ce Fury e tot timpul nervos si nu intelege de ce a fost necesara mutarea la Out-with (Auschwitz), si in special nu isi da seama de adevaratele orori ce aveau loc dincolo gard.

Cartea, la fel ca si filmul, sunt emotionante, te poarta de la o extrema la alta si te face sa te intrebi, cum de s-a permis sa se intample asa ceva?


duminică, 11 noiembrie 2012

Muzica și Dansul ca Artă

Se știe că dansul este una dintre cele mai vechi reprezentări ale sufletului și ale sentimentelor umane. Când a apărut Dansul? Nu se știe foarte exact. Fiind o activitate spontană, aproape universală și strâns legată de numeroase aspecte ale culturii, este posibil ca dansul să se fi dezvoltat odată cu specia umană.

Mai mult decât atât, dansul a apărut înaintea muzicii, ca o reprezentare animată, inteligentă a performanțelor în arta vânătorii și a luptei în primele triburi de oameni primitivi. În consecință, se poate vorbi de caracterul ritualic al dansului, de artă sau de divertisment.

Prin dans, prin limbajul trupului, se spune o poveste, servește în scopuri religioase, este liant social, sau pur și simplu o activitate plăcută. Prin dans, Omul își dezvăluie emoțiile, stările sufletești și ideile lăuntrice. Dansul este cea mai pură expresie a sufletului uman.



Un alt ingredient care se află în strânsă legătură cu dansul, este muzica. Fără ea, dansul nu ar fi posibil. De la ritmuri tribale, până la armonii sofisticate, muzica reprezintă oglinda lumii. Atât dansul, cât și muzica pot exprima tot. De ce? Pentru ca ambele au puterea să abstractizeze aspecte ale vieții umane: nașterea, moartea, fericirea, tristețea, pasiunea, gelozia, iubirea, despărțirea, vântul, libertatea, chiar și nimicul.

Dansul și muzica, prin caracterul lor ancestral, sunt arme mult mai puternice decât cuvântul rostit. De cele mai multe ori, un gest realizat prin dans, este echivalentul a 1000 de cuvinte. Cineva spunea odată că a învăța să mergi te eliberează. A învăța să dansezi însă, îți dă cea mai mare libertate de a (te) exprima cine ești cu întregul corp. Muzica și dansul sunt acele manete care permit Omului să ia parte la controlul cosmic asupra lumii sale și a celei ce îl înconjoară.