Ce presupune o traducere de calitate?

De ceva vreme (3 luni mai exact) am inceput sa lucrez in domeniul traducerilor. Ce pot sa spun? Imi place foarte mult, si ceea ce fac, fac cu placere. Am hotarat sa scriu un articol despre modul in care o traducere poate fi de calitate. Inca din facultate, am invatat ca in primul rand o traducere trebuie sa pastreze fidel atat mesajul, cat si forma sa. De cele mai multe ori, o traducere nu le poate avea pe amandoua. In consecinta, urmatoarele aspecte ar trebui respectate in procesul traducerii.

- Corectitudine - redarea exacta a sensului din original.
- Caracterul complet -  intregul text sursa trebuie tradus din limba sursa, fara a omite cuvinte sau chiar propozitii intregi. Pe langa textul propriul-zis, trebuie si sensul traducerii redat in limba tinta.
-  Consecventa - acest aspect se refera la terminologia folosita pe parcursul intregii traduceri, si de la o traducere la alta. In acest sens, memoriile de traducere ale unor CAT tools ajuta foarte mult (gen Trados, Wordfast, Across)
- Claritate si concizie - se realizeaza prin gramatica, ortografie, ortoepie si punctuatie.
- Proprietatea termenilor - aici vorbim despre echivalarea termenilor din limba sursa in limba tinta, si trebuie adaptat continutului.
- Stilul si registrul traducerii. Aici cred ca e foarte clar. Daca textul sursa e din domeniul juridic, clar traducerea va fi redata in acelasi domeniu.
- Ortografia si punctuatia - virgule, puncte de suspensie, spatii simple sau duble. Aici se recomanda consultarea Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic

Greşeli frecvente in traduceri. Aceste greseli nu sunt intotdeauna intentionate. Pot surveni din cauza neatentiei, oboselii, stresului, si a altor factori.

1. Traducerea literală

2. Necunoaşterea sensului cuvintelor, expresiilor

3. Subtraducerea (traducere literală cu pierderea subtilităţilor sau chiar, parţial, a sensului)

4. Supratraducerea (adăugarea la sensul din original, traducerea explicativă, traducerea cuvintelor de umplutură). Vorba aia, ce-i prea mult strica!

5. Folosirea greşită a dicţionarelor (folosirea cu precădere a dicţionarelor bilingve în detrimentul celor monolingve, explicative, în limba sursă). Sigur, dictionarele bilingve sunt foarte bune, insa inainte de toate, trebuie ca traducatorul sa cunoasca foarte bine termenul in limba sursa.

6. Folosirea greşită a unui termen în alt domeniu sau în alt context. Again, context is everything. Un termen folosit, spre exemplu in domeniul marketing, poate avea o conotatie diferita in financiar.

7. False friends (consistency = consecvenţă, nu consistenţă). Nu mai e cazul sa insist pe acest lucru. Aici mai pot veni cu deja celebrul exemplu EN: sensible (rezonabil, prudent) - RO: sensibil (persoana care resimte puternic anumite sentimente, cf. DEX)

8. Greşeli ortografice sau gramaticale
9. Lipsa diacriticelor

Per ansamblu, pentru ca o traducere sa fie cat mai aproape de textul sursa, acestea ar fi indicatiile generale pe care un traducator trebuie sa le aibe in vedere.

Narcis si Gura de Aur, Herman Hesse

De la Steppenwolf, nu am mai citit alt roman scris de Herman Hesse. Am ales aceasta carte, deoarece m-a intrigat titlul. Pe parcurs, mi-am dat seama ca unul din aspectele pe care se axeaza este atmosfera de ev mediu germanic, specific scrierilor lui Hesse.

Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu. Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. In tip ce Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era slab.  Ceva in personalitatea lui Goldmund (Gura-de-Aur) nu se potrivea cu locul respectiv.

Narcis il ajuta pe Goldmund sa se descopere pe sine. E un fel de calatorie initiatica sufleteasca, in care descopera amintirea mamei sale, care murise in copilarie. In urma acestei experiente, Goldmund hotaraste sa paraseasca manastirea si sa redescopere lumea.

Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.

La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate. In orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca.

Avand in vedere ca este a doua carte de Herman Hesse pe care am citit-o, e chiar o lectura foarte placuta. E mai usurica decat Steppenwolf, si e mai putin dark. All in all, it's a good book.

Bent (1997)

M-am gandit vreo 2 zile cum sa scriu despre acest film. E bulversant si te pune pe gandit in privinta multor aspecte. Una din frazele cheie ale filmului este sa nu ai prejudecati. In ce sens?

Sa zicem ca unii sunt mai sensibili moral si vizual, in special daca vad primele scene din film. Filmul se deschide cu cateva scene de sex decadent, care duce cu gandul la petrecerile romane din Antichitate, si foarte subtil este conturat personajul principal, jucat minunat de Clive Owen.

Bent e genul de film care nu are nevoie de foarte multe replici, pentru ca vizual transmite mult si puternic. Pentru cinefili, dialogul foarte bine cunoscut are un mesaj foarte profund, dincolo de aparenta de lentoare si non-sens.

Nu e un film despre homosexualitate, despre Holocaust, nu doreste sa socheze. Dimpotriva, e un film puternic ancorat in inconstientul colectiv. Daca e sa privim substratul filmului, putem trage concluzia ca e un film despre umanitate. Mai mult decat atat, despre umanitate impinsa la limitele ei extreme. Este vorba despre instinctul de supravietuire, care nu lasa personajele sa o ia razna in lagarul de concentrare. Este vorba despre iubire, care se poate dezvolta in oricum, oriunde, si in orice circumstante. Este vorba de sacrificiu si puterea salvatoare a fanteziei.

Cand nu mai ramane nicio farama de speranta, singurul refugiu este propria minte, unde personajele pot face dragoste, pot vorbi, pot sta imbratisati fara sa spuna niciun cuvant. Filmul descrie de asemenea cruzimea, teroarea regimului fascist. Toate acestea sunt fin sugerate prin dialog si imagini la scara redusa, deloc explicite, care ne induc starea generala a filmului. Cruzimea si teroarea sunt mai degraba prezentate sub forma lor tacuta, care este mult mai puternica.

Filmul poate fi considerat o oglinda, in care fiecare din noi isi vede propria reflectie, in care ne analizam uratenia sau frumusetea, fara cosmetizare.

Pentru cei ce iubesc filmele de calitate, Bent  este un must-see!

Cheia, Simon Toyne

Initial vroiam sa scriu despre altceva, dar m-am hotarat sa scriu o mica recenzie cu care eram datoare de mult. Anul trecut, am avut placerea sa citesc Sanctus, si acuma ca am avut putin timp la dispozitie, am reusit sa pun mana si pe al doilea volum, Cheia.

Intr-un fel, e cam greu sa scriu despre al doilea volum al trilogiei. M-a prins la fel de tare ca primul? Desigur. Autorul are un stil extraordinar de a prinde si transpune cititorul chiar in locurile sau in mintea personajelor. Daca vreti, cartea e ca un amic pe care il revezi si stai de vorba cu placere. Ca un mic rezumat: in Sancus, Liv Adamsen este pusa in fata unei situatii extraordinare care ii va schimba viata la 180 de grade. De la moartea fratelui sau, Samuel, incearca cu ajutorul lui Gabriel, Arkadian, si Kathryn sa puna cap la cap toate indiciile ce duc la dezvaluirea unui secret ascuns din cele mai vechi timpuri.

Desigur, ca orice thriller politist care se respecta, avem parte de aventuri si situatii care te tin cu sufletul la gura. Cheia incepe destul de abrupt, protagonistii aruncati fie in spitale, fie in inchisoare, desert, catacombe sau chiar la Vatican. In urma exploziei, Liv si Kathrynn sunt tinute sub atenta supraveghere medicala. Din pacate pentru ele, calugarii Sancti sunt din nou pe urmele lor, cu misiunea de a le lichida, fiind considerate martori incomozi.

Kathrynn moare, Liv reuseste sa scape din spital si sa se intalneasca cu Gabriel, care descopera noi aspecte ale Sacramentului. Pentru acest lucru, ei trebuie sa mearga pana in Irak, unde teoretic vor trebui sa gaseasca spoiler Gradina Edenului.. Pana la urma, reuseste sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Doar ca, Gabriel se vede nevoit sa plece din nou in lumea larga. Nici calugarii nu sunt scutiti de evenimente, sa le spunem, de ordin medical.

Per ansamblu, Cheia mi-a placut foarte mult. Pe alocuri am simtit ca ritmul nu mai e la fel de incitant ca in primul volum.  Prima parte e ceva mai lenta. Asta datorita faptului ca sunt introduse personaje noi si ia ceva mai mult sa procesez care-unde ce rol are.

Astept cu nerabdare ultimul volum al trilogiei, pentru ca mi-a starnit curiozitatea legat the finalul-final :)