Dandysmul iși are rădăcinile în natura omenească din toate țările și din toate timpurile, pentru că vanitatea, nu-i așa, e universală. Prin nuvelele sale, Barbey d'Aurevilly reușeste să scoată in evidență tocmai această vanitate a sufletului. După cum ziceam in postul anterior, un dandy se caracterizează prin frumusețe îmbinată cu urâțenie, ambele duse la exacerbare.
Barbeyd'Aurevilly este unul din marii solitari și originali ai literaturii franceze. Ascendenta nobilă l-a făcut să disprețuiască mediocritatea și să opteze pentru dandysm. Celebritatea și-o câștigă prinromanele și nuvelele sale. Lucrările lui se află fac o tranziție permanentă între romantism și simbolism decadent, adesea adăugând elemente din fantastic. Scrierile sale sunt extravagante, insolite,crude, reflecție a societății în care a trait.
Cele două nuvele culese în cadrul aceleiași ediții, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan șiPerdeaua Stacojie sunt tablouri ale extravaganței și tabuurilor de secol XIX.Personajele feminine din cele două nuvele sunt încadrate de mulțicritici în categoria îngerilorcăzuți. Fiecare din ele își trăiește drama iubirii la intensitate maximă.
Perdeaua stacojie urmărește povestea Albertei, o tânără de 17 ani, învăluită într-o aură de mister, care trăiește o aventură interzisă cu un sublocotenentde doar 17 ani. Totul se petrece în umbra unei perdele stacojii din camera tânărului.
Ceamai frumoasă iubire a lui Don Juan ne transportă în faubourg-urile Parisului, în Saint Germain, unde se consumă altă dramă. O copilă de doar 13 ani face obsesie pentru contele de Ravila. Contele se dovedește a fi Don Juan însuși,amantul copilei.
Într-o lume în care bărbații sunt caracterizați de un narcisism narcotizat, aceste două povești sunt crude, seducătoare, diabolice și galante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu