Oameni speciali

În ultima vreme, am observat cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte barbari "daci", care nu ar fi ştiut nici măcar să scrie şi că sunt codaşii Europei. Aceste afimaţii nu pot veni decât din partea unor oameni care dau semne de o incultură crasă. Aş merge mai departe şi aş spune ca această incultură, se trage din ignoranţă. Cu toate astea, pot spune ca am 1001 motive să îi contrazic. Sunt oameni care, pe mine cel puţin, mă fac să mă simt mândră că sunt româncă.

Nu credeam vreodată că voi avea ocazia să întâlnesc oameni speciali. Ii vedeam pe sticlă, în pliante, ziare şi articole. Unii oameni sunt născuţi pentru a sta în lumina reflectoarelor, steaua lor strălucindu-le puternic deasupra. Sunt oameni deosebiţi, cu suflete de artişti, boemi, genii, fiinţe care trăiesc într-o lume plină de magie.

Aceste persoane reuşesc să te transpună într-o lume cu totul aparte, caracterizată de frumuseşe, urâţenie, iubire, ură, decadenţă, mândrie, ezoterism. Prin dans, cuvânt şi cântec, aceşti oameni reuşesc sa facă imposibilul, aducând la viaţă personaje, pe care multi din noi le credeam uitate în cărţi şi partituri prăfuite.
Nu se dau în lături de la nimic. Ceea ce fac, fac din plăcere şi din dragoste, mai întâi pentru public şi apoi pentru ei. Nu caută recompense financiare, cea mai frumoasă dintre ele fiind aplauzele furtunoase de la sfârşitul fiecărui spectacol.

Un asemenea om este Răzvan Mazilu. Pentru cei care nu ştiu cine e, atât pot spune: e cel mai bun dansator contemporan pe care România l-a avut de la Cornel Patrichi incoace. Am avut ocazia să îl văd la Timişoara, în cadrul spectacolului de teatru-dans Remember. A arătat publicului adevărata faţă a unui Dandy, a unui om care doreşte cu tot înadinsul sa fie mereu tânăr şi frumos, a cuiva care cultivă în sine însuşi ideea de frumos, dusă până la exacerbare. Prin puterea dansului şi fără să spună un cuvânt, a reuşit să transmită toate aceste aspecte.

Am fost pur şi simplu hipnotizată, şi pentru câteva minute bune, mi-a fost foarte greu să ies din starea respectivă. În acelaşi an, am mai avut ocazia să îl văd intr-un altfel de spectacol, în cadrul festivalului Street Delivery, organizat de librăria Cărtureşti. De data aceasta, scena era desprinsă din vechile cabareturi Newyorkeze. Nu s-a lăsat mai prejos nici de această dată, şi a arătat publicului latura sa ludică. Şi de această dată, a reuşit să cucerească publicul cu mişcări uşor lascive şi un zâmbet ştrengăresc.

Sursa

În urma celor două spectacole, am reuşit sa stau puţin de vorbă cu dânsul. Nu am fost niciodată mai emoţionată! Spre marea mea surprindere, maestrul Mazilu a fost foarte cald, zâmbitor şi mai ales foarte modest. Momentul în care m-a îmbrăţişat şi mi-a spus "Mulţumesc din suflet că ai venit!" a fost încărcat de emoţie si căldură sufletească. Răzvan Mazilu este un om cu adevărat deosebit. Păcat insă, că nu suntem capabili să ne punem în valoare adevăraţii artişti ca el, ca Angela Gheorghiu şi ca mulţi alţii, care totuşi ne fac sa ne simţim mândri.