6 oameni, 1 sansa de a schimba ceva in viata lor. Pe langa acestea, se mai adauga dramele fiecarui personaj atent conturate si imbinate asemeni unui goblen. Spectacolul The Full Monty, in regia maestrului coregraf Razvan Mazilu, are toate ingredientele necesare unui spectacol savuros si plin de viata.
Publicul Teatrului National din Timisoara a avut ocazia duminica seara sa urmareasca acest spectacol. Trebuie sa recunosc ca am avut asteptari mari, in special pentru ca vazusem si filmul care mi-a placut enorm de mult.
O recenzie propriu-zisa a spectacolulu ar fi useless. Va indemn (daca sunteti din Timisoara) sa mergeti sa vedeti acest spectacol. Nu va va dezamagi!
E un spectacol minunat, in care actorii au depus un efort extraordinar (s-a vazut din placerea cu care au conturat personajele), cu decoruri minunate si replici memorabile.
Alaturi de orchestra live, condusa de David Crescenzi, actorii (Richard Balint, Ion Rizea, Victor Manovici, Colin Buzoianu, Cristian Rudic, Laura Avarvari, Matei Chioariu, Victor Yila) au reusit sa aduca pe scena Teatrului o mica parte din atmosferea spectacolelor de Broadway.
Nici nu am simtit cand au trecut cele 2 ore si jumatate. Am ras, am plans si m-am bucurat alaturi de protagonisti si de public. Un mare multumesc maestrului Razvan Mazilu, care in afara de cunostintele vaste in ale dansului, a dovedit ca poate fi si un regizor de mare exceptie.
Spectacolul poate fi vizionat si la Bucuresti, in data de 13 noiembrie, la Teatrul Odeon. Daca v-a placut filmul, cu siguranta musicalul nu va va dezamagi!
Dand o raita la televizor, prin cele nspe canale, mi-am dat seama ca nu prea ai la ce sa te uiti sambata dupa-masa. In consecinta, se ia una bucata laptop, se acceseaza internetul, se descarca filme, se aseaza comfortabil pe canapea cu popcorn in brate a:). Weekendul asta am decis sa aleg filme care sa ma binedispuna. So, am ales musical-uri. Muzica buna, coregrafii extraordinare, si replici amuzante. In fond, nu trebuie prea multi neuroni pentru un asemenea gen. They are feel good movies.
Burlesque
E un musical electrizant in timpul căruia nu mi-am putut stăpâni picioarele să nu bată ritmul și să nu zâmbesc de încântare. Este o piatră de hotar pentru divertismentul live, un film plin de strălucire și care dă o nouă imagine filmului de divertisment.
Alături de Ali (Christina Aguilera), filmul te duce direct în lumea cabaretului. Pe măsură ce steaua lui Ali strălucește din ce în ce mai tare, clubul Burlesque condus de Tess (Cher) își atinge scopul inițial: de a încânta, a fascina și a împlini visuri. Overall, e un film plăcut, just right pentru sâmbătă seara.
Fantoma de la Operă Acest muzical a pornit de la romanul lui Gaston Leroux. Transpunerea lui Andrew Lloyd Webber într-un musical a depăsit orice așteptări. E grandios, muzica absolut superbă, iar actorii au dat tot ce au avut mai bun. Despre ce e vorba? Un el și o ea, însă cu un destin mai aparte.
Vocea lui o cheamă pe sensibila Christine Daae (Emily Rossum) susținându-i talentul din cele mai intunecoase colțuri ale Operei. Doar profesoara ei de balet (Miranda Richardson) știe ca misteriosul Înger al Muzicii este Fantoma (Gerard Butler), un geniu muzical desfigurat, care bântuie prin catacombele Operei din Paris. Pasiuni înflăcărate, gelozii cumplite și iubiri obsesive. Acestea sunt cuvintele cheie ale acestui super muzical.
Chicago
1929 in orașul Chicago. Crimă, pasiune, celebritate, sex și jazz. Roxie Hart ( Renee Zellweger) este hotărâtă să-și schimbe viața. Visul ei este să devină o mare vedetă de cabaret. Roxie va fi într-adevăr celebră, însă nu datorită velităților sale muzicale.
Ea se trezește în închisoare alături de idolul său, Velma (Catherine Zeta-Jones). Între zidurile închisorii, Roxie îl cunoaște pe faimosul avocat Billy Flynn (Richard Gere), care este de acord să o apere în schimbul unei sume modeste de bani. Intrigi, răsturnări de situație și prietenii neașteptate caracterizeaza filmul.
Singing in the Rain
Acest film este deja un clasic al muzicalurilor, alături de West Side Story și The Sound of Music. Anul în care se desfășoară acțiunea e 1927, momentul când se lumea filmului are în final voce. Multe din vedetele filmului mut vor fi detronate, printre care și Don Lockwood (Gene Kelly).
Când ultimul său e transformat în muzical, vocea Linei și e adusă o debutantă Kathy Selden. Pe parcursul filmărilor între cei doi, Don și Kathy se infiripă o frumoasă poveste de dragoste.
Bineînteles că ar mai fi muzicaluri care merită văzute:
- Rent
-Cats
- Sweeney Todd: Demon Barber from Fleet Street
-Moulin Rouge
-Jesus Christ Superstar
-The Producers
- My Fair Lady
- Les Miserables.
Personal, mie toate mi se par reușite și merită văzute.
Cine nu visat sa devina obiectul admiratiei si sa fie in centrul atentiei? Prin cartea sa, Pe cand eram o opera de arta, Eric Emmanuel Schmitt reuseste sa transpuna cititorul in gandurile unui om obisnuit care devine o adevarata opera de arta.
Aceasta este promisiunea pe care un reputat si excentric sculptor i-o face unui om care este in pragul sinuciderii. Acest Binefacator, mereu dornic sa scandalizeze, ii propune unui om disperat, care simte ca nu mai are ce sa piarda o noua existenta, mai putin anosta. Acesta nu are nimic de pierdut in afara de libertatea sa.
Cu noua sa identitate de statuie vie, Adam bis devine mai celebru decat insasi Gioconda. Lucrurile incep sa se schimbe in momentul in care Adam bis constientizeaza statutul sau de Golem. Omul dinauntrul statuii se razvrateste. In consecinta, creatia incearca sa fuga de creator si sa isi reia viata de Om.
Dragostea il impinge sa-si regaseasca umanitatea si sa-si redobandeasca libertatea pierduta.
Va reusi el sa cunoasca fericirea absoluta intr-o lume care este stapanita de narcisism, de un cult absurd al simulacrelor si a pastrarii aparentelor, si de puterea zdrobitoare a imaginii?
Multi critici literari au comparat acest roman cu celebrul Faust, de Goethe. E o carte care intriga, socheaza si atrage prin acest subiect.
De mică iubesc filmele. Până acum, în scurta mea existență, am văzut filme bune, filme extraordinare care m-au marcat, filme mai puțin bune (comerciale, să le zicem) și filme dezastroase (pe care sincer, nu vreau să le mai văd ever).
Sunt câteva opere cinematografice, pline de încărcătură emoțională, pe care aș putea să le revăd oricând. Doar căăăă, sunt atât de pline de emoție, încât minute bune nu sunt bună de nimic. Lista de mai jos e pur subiectivă și reprezintă cele mai bune filme (in my humble opinion) care se axează pe tematica războiului. Sunt filme care scot în evidență umanitatea, sau lipsa acesteia, speranța și resemnarea, sentimente contradictorii care se regăsesc în orice situație limită.
Cred că nu există personă pe această planetă care să nu fi văzut acest film. Este într-adevăr însăși definiția unei capodopere. Câștigător a 7 premii Oscar, filmul, bazat pe o poveste reala, a cucerit atât criticii de artă, cât și publicul. Povestea se derulează în timpul celui de-al doilea război mondial și conturează un personaj pe cât de misterios și controversat, pe atât de simplu, în esență. Oscar Schindler, membru al partidului Nazist, este un afemeiat și un profitor, dar care reușește să salveze viețile a mai bine de 1100 de oameni. E un film tulburător, în care se împleteste speranța pentru unii, și condamnarea pentru alții.
Deși tratează același subiect, filmul este clar un masterpiece european. Filmul se bazează pe memoriile pianistului polonez Wladyslaw Spilzman (recomand și cartea!), care este forțat pe timpul ocupației naziste a Poloniei să ducă o viață de fugar. Replicile personajului principal sunt puține, violența și situațiile tensionate sunt reduse la metafore vizuale subtile, iar frica și speranța sunt redate prin superba muzica a lui Frederic Chopin.
De ce acest film este diferit de altele? În primul rând, războiul și toate atrocitățile acestuia sunt văzute prin ochii unei femei simple, care este aruncată într-o situație dramatică. Sophie, o catolică poloneză, este supraviețuitoare a lagărului de concentrare Auschwitz, unde și-a pierdut cei doi copii și soțul. După terminarea războiului, se mută la New York. Aici, îl va cunoaște pe tânărul Stingo, care este în căutarea unui subiect pentru cartea sa. Tânărul se îndrăgostește de ea, însă află că umbrele trecutului sunt mult mai puternice decât dragostea.
Spre marea mea surprindere, acest film nu este deloc violent vizual, dar te zdruncina emotional. Filmul este unic pentru faptul că războiul este perceput din prisma unui copil ca o joacă. Fiindu-i interzis să iasă din curtea din față a casei, fără prieteni, Bruno (personajul principal) scapă prin fereastra magaziei din curtea din spatele casei și ajunge în spatele unui lagăr de concentrare. Aici, leagă o prietenie extraordinară cu un micut prizonier. În cele din urmă, prietenia acestora duce la un final neașteptat. E un film care te lasă fără cuvinte.
1944. Tânăra Ofelia este forțată să se mute în casa noului tată, acum că mama sa trebuie să nască. Este un thriller cu elemente fantastice și clasice ale genului a la Guillermo del Toro. Nu este deloc o poveste pentru copii, dimpotrivă, e pentru adulți, o dovadă a puterii imaginației. O poveste gotică pe fundalul represiunii franchiste post-război. Deși are toate elementele unei povești cu zâne (bine-rău, curaj, sacrificiu, dragoste, pierdere), aparențele înșeală.
La recomandarea Oanei am reușit să citesc Magazinul de sinucideri, de Jean Teule. Nu știu de ce mi-a luat așa de mult să scriu recenzia, but here it is. Deși pare macabru încă din titlu, cartea surprinde cu fiecare pagină citită.
Sloganul Magazinului de sinucideri este ‘’Vous avez raté votre vie ? Avec nous vous réussirez votre mort !’’ (Vi-ați ratat viața? Cu ajutorul nostru, veți reuși să muriți!) Cartea este o combinație de umor negru și dramă. Firul narativ urmărește destinul familiei Tuvache. Toți membri familiei poartă nume ale unor ucigași faimoși și împărtășesc părerea că viața e o mare deziluzie, că nu merită trăită și că trebuie curmată cât mai repede.
Toți în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil, sunt obsedați de a curma cât mai repede viețile oamenilor care calcă pragul magazinului. Treptat, macabrul Magazin de sinucideri se transformă într-un loc vesel și plin de speranță.
Comerțul de obiecte mortuare pare să se ducă de râpă în urma schimbărilor pe care Alan le face în rândul familiei sale. Finalul cărții este neașteptat. Pe mine m-a lăsat vreo câteva minute bouche-bee. E o carte ce merită citită. Puteți găsi cartea la Editura All.
Dandysmul iși are rădăcinile în natura omenească din toate țările și din toate timpurile, pentru că vanitatea, nu-i așa, e universală. Prin nuvelele sale, Barbey d'Aurevilly reușeste să scoată in evidență tocmai această vanitate a sufletului. După cum ziceam in postul anterior, un dandy se caracterizează prin frumusețe îmbinată cu urâțenie, ambele duse la exacerbare.
Barbeyd'Aurevilly este unul din marii solitari și originali ai literaturii franceze. Ascendenta nobilă l-a făcut să disprețuiască mediocritatea și să opteze pentru dandysm. Celebritatea și-o câștigă prinromanele și nuvelele sale. Lucrările lui se află fac o tranziție permanentă între romantism și simbolism decadent, adesea adăugând elemente din fantastic. Scrierile sale sunt extravagante, insolite,crude, reflecție a societății în care a trait.
Cele două nuvele culese în cadrul aceleiași ediții, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan șiPerdeaua Stacojie sunt tablouri ale extravaganței și tabuurilor de secol XIX.Personajele feminine din cele două nuvele sunt încadrate de mulțicritici în categoria îngerilorcăzuți. Fiecare din ele își trăiește drama iubirii la intensitate maximă.
Perdeaua stacojie urmărește povestea Albertei, o tânără de 17 ani, învăluită într-o aură de mister, care trăiește o aventură interzisă cu un sublocotenentde doar 17 ani. Totul se petrece în umbra unei perdele stacojii din camera tânărului.
Ceamai frumoasă iubire a lui Don Juan ne transportă în faubourg-urile Parisului, în Saint Germain, unde se consumă altă dramă. O copilă de doar 13 ani face obsesie pentru contele de Ravila. Contele se dovedește a fi Don Juan însuși,amantul copilei.
Într-o lume în care bărbații sunt caracterizați de un narcisism narcotizat, aceste două povești sunt crude, seducătoare, diabolice și galante.
