Initial, vroiam sa scriu recenzie la Jocul cu margele de sticla, de Herman Hesse. Insa, m-am razgandit, si am hotarat sa scriu cateva citate inspirationale.
Stiu ca internetul e doldora de ele, insa unele chiar mi se par aplicabile si folosibile drept motto. Probabil daca ar fi sa am un motto pentru tot ceea ce am realizat pana acum, ar fi :
Concret: de mica mi-am dorit sa fiu translator la presedinte. Pas cu pas, am facut tot ce era necesar pentru a ajunge unde imi doresc.
Anyway, va doresc sa fiti inspirati si motivati!
Daca visezi la un lucru, il poti indeplini. O sa obtii tot ce iti doresti daca ii ajuti si pe altii sa obtina tot ce isi doresc. (Zig Ziglar)
Oamenii spun deseori ca motivatia nu dureaza. Ei bine, nici un dus nu dureaza - de aceea il recomandam zilnic. (Zig Ziglar)
Puterea nu vine din capacitatea fizica. Se trage din vointa nemasurata. (Mahatma Gandhi)
Ai incredere si actioneaza ca si cum ar fi imposibil sa esuezi. Charles F. Kettering
Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el. David Charles Brink
De ceva vreme (3 luni mai exact) am inceput sa lucrez in domeniul traducerilor. Ce pot sa spun? Imi place foarte mult, si ceea ce fac, fac cu placere. Am hotarat sa scriu un articol despre modul in care o traducere poate fi de calitate. Inca din facultate, am invatat ca in primul rand o traducere trebuie sa pastreze fidel atat mesajul, cat si forma sa. De cele mai multe ori, o traducere nu le poate avea pe amandoua. In consecinta, urmatoarele aspecte ar trebui respectate in procesul traducerii.
- Corectitudine - redarea exacta a sensului din original.
- Caracterul complet - intregul text sursa trebuie tradus din limba sursa, fara a omite cuvinte sau chiar propozitii intregi. Pe langa textul propriul-zis, trebuie si sensul traducerii redat in limba tinta.
- Consecventa - acest aspect se refera la terminologia folosita pe parcursul intregii traduceri, si de la o traducere la alta. In acest sens, memoriile de traducere ale unor CAT tools ajuta foarte mult (gen Trados, Wordfast, Across)
- Claritate si concizie - se realizeaza prin gramatica, ortografie, ortoepie si punctuatie.
- Proprietatea termenilor - aici vorbim despre echivalarea termenilor din limba sursa in limba tinta, si trebuie adaptat continutului.
- Stilul si registrul traducerii. Aici cred ca e foarte clar. Daca textul sursa e din domeniul juridic, clar traducerea va fi redata in acelasi domeniu.
- Ortografia si punctuatia - virgule, puncte de suspensie, spatii simple sau duble. Aici se recomanda consultarea Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic
Greşeli frecvente in traduceri. Aceste greseli nu sunt intotdeauna intentionate. Pot surveni din cauza neatentiei, oboselii, stresului, si a altor factori.
1. Traducerea literală
2. Necunoaşterea sensului cuvintelor, expresiilor
3. Subtraducerea (traducere literală cu pierderea subtilităţilor sau chiar, parţial, a sensului)
4. Supratraducerea (adăugarea la sensul din original, traducerea explicativă, traducerea cuvintelor de umplutură). Vorba aia, ce-i prea mult strica!
5. Folosirea greşită a dicţionarelor (folosirea cu precădere a dicţionarelor bilingve în detrimentul celor monolingve, explicative, în limba sursă). Sigur, dictionarele bilingve sunt foarte bune, insa inainte de toate, trebuie ca traducatorul sa cunoasca foarte bine termenul in limba sursa.
6. Folosirea greşită a unui termen în alt domeniu sau în alt context. Again, context is everything. Un termen folosit, spre exemplu in domeniul marketing, poate avea o conotatie diferita in financiar.
7. False friends (consistency = consecvenţă, nu consistenţă). Nu mai e cazul sa insist pe acest lucru. Aici mai pot veni cu deja celebrul exemplu EN: sensible (rezonabil, prudent) - RO: sensibil (persoana care resimte puternic anumite sentimente, cf. DEX)
8. Greşeli ortografice sau gramaticale
9. Lipsa diacriticelor
Per ansamblu, pentru ca o traducere sa fie cat mai aproape de textul sursa, acestea ar fi indicatiile generale pe care un traducator trebuie sa le aibe in vedere.
De la Steppenwolf, nu am mai citit alt roman scris de Herman Hesse. Am ales aceasta carte, deoarece m-a intrigat titlul. Pe parcurs, mi-am dat seama ca unul din aspectele pe care se axeaza este atmosfera de ev mediu germanic, specific scrierilor lui Hesse.
Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu. Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. In tip ce Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era slab. Ceva in personalitatea lui Goldmund (Gura-de-Aur) nu se potrivea cu locul respectiv.
Narcis il ajuta pe Goldmund sa se descopere pe sine. E un fel de calatorie initiatica sufleteasca, in care descopera amintirea mamei sale, care murise in copilarie. In urma acestei experiente, Goldmund hotaraste sa paraseasca manastirea si sa redescopere lumea.
Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.
La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate. In orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca.
Avand in vedere ca este a doua carte de Herman Hesse pe care am citit-o, e chiar o lectura foarte placuta. E mai usurica decat Steppenwolf, si e mai putin dark. All in all, it's a good book.
M-am gandit vreo 2 zile cum sa scriu despre acest film. E bulversant si te pune pe gandit in privinta multor aspecte. Una din frazele cheie ale filmului este sa nu ai prejudecati. In ce sens?
Sa zicem ca unii sunt mai sensibili moral si vizual, in special daca vad primele scene din film. Filmul se deschide cu cateva scene de sex decadent, care duce cu gandul la petrecerile romane din Antichitate, si foarte subtil este conturat personajul principal, jucat minunat de Clive Owen.
Bent e genul de film care nu are nevoie de foarte multe replici, pentru ca vizual transmite mult si puternic. Pentru cinefili, dialogul foarte bine cunoscut are un mesaj foarte profund, dincolo de aparenta de lentoare si non-sens.
Nu e un film despre homosexualitate, despre Holocaust, nu doreste sa socheze. Dimpotriva, e un film puternic ancorat in inconstientul colectiv. Daca e sa privim substratul filmului, putem trage concluzia ca e un film despre umanitate. Mai mult decat atat, despre umanitate impinsa la limitele ei extreme. Este vorba despre instinctul de supravietuire, care nu lasa personajele sa o ia razna in lagarul de concentrare. Este vorba despre iubire, care se poate dezvolta in oricum, oriunde, si in orice circumstante. Este vorba de sacrificiu si puterea salvatoare a fanteziei.
Cand nu mai ramane nicio farama de speranta, singurul refugiu este propria minte, unde personajele pot face dragoste, pot vorbi, pot sta imbratisati fara sa spuna niciun cuvant. Filmul descrie de asemenea cruzimea, teroarea regimului fascist. Toate acestea sunt fin sugerate prin dialog si imagini la scara redusa, deloc explicite, care ne induc starea generala a filmului. Cruzimea si teroarea sunt mai degraba prezentate sub forma lor tacuta, care este mult mai puternica.
Filmul poate fi considerat o oglinda, in care fiecare din noi isi vede propria reflectie, in care ne analizam uratenia sau frumusetea, fara cosmetizare.
Pentru cei ce iubesc filmele de calitate, Bent este un must-see!
Initial vroiam sa scriu despre altceva, dar m-am hotarat sa scriu o mica recenzie cu care eram datoare de mult. Anul trecut, am avut placerea sa citesc Sanctus, si acuma ca am avut putin timp la dispozitie, am reusit sa pun mana si pe al doilea volum, Cheia.
Intr-un fel, e cam greu sa scriu despre al doilea volum al trilogiei. M-a prins la fel de tare ca primul? Desigur. Autorul are un stil extraordinar de a prinde si transpune cititorul chiar in locurile sau in mintea personajelor. Daca vreti, cartea e ca un amic pe care il revezi si stai de vorba cu placere. Ca un mic rezumat: in Sancus, Liv Adamsen este pusa in fata unei situatii extraordinare care ii va schimba viata la 180 de grade. De la moartea fratelui sau, Samuel, incearca cu ajutorul lui Gabriel, Arkadian, si Kathryn sa puna cap la cap toate indiciile ce duc la dezvaluirea unui secret ascuns din cele mai vechi timpuri.
Desigur, ca orice thriller politist care se respecta, avem parte de aventuri si situatii care te tin cu sufletul la gura. Cheia incepe destul de abrupt, protagonistii aruncati fie in spitale, fie in inchisoare, desert, catacombe sau chiar la Vatican. In urma exploziei, Liv si Kathrynn sunt tinute sub atenta supraveghere medicala. Din pacate pentru ele, calugarii Sancti sunt din nou pe urmele lor, cu misiunea de a le lichida, fiind considerate martori incomozi.
Kathrynn moare, Liv reuseste sa scape din spital si sa se intalneasca cu Gabriel, care descopera noi aspecte ale Sacramentului. Pentru acest lucru, ei trebuie sa mearga pana in Irak, unde teoretic vor trebui sa gaseasca spoiler Gradina Edenului.. Pana la urma, reuseste sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Doar ca, Gabriel se vede nevoit sa plece din nou in lumea larga. Nici calugarii nu sunt scutiti de evenimente, sa le spunem, de ordin medical.
Per ansamblu, Cheia mi-a placut foarte mult. Pe alocuri am simtit ca ritmul nu mai e la fel de incitant ca in primul volum. Prima parte e ceva mai lenta. Asta datorita faptului ca sunt introduse personaje noi si ia ceva mai mult sa procesez care-unde ce rol are.
Astept cu nerabdare ultimul volum al trilogiei, pentru ca mi-a starnit curiozitatea legat the finalul-final :)
Probabil ca din titlu va dati seama ca am sa scriu despre cel mai recent film a lui Peter Jackson, The Hobbit. Desi nu am fost fana a genului fantasy, recent mi-am luat inima in dinti si am zis sa-i dau o sansa. Inainte de a merge la cinema, m-am pregatit (oarecum) si m-am uitat la trilogia Lord of the Rings.
12 ore mai tarziu, mi-am dat seama ca nu e chiar atat de plictisitor pe cat mi se parea. Ba mai mult, anumite aspecte din film mi-au atras atentia si am realizat ca sunt foarte actuale. Trilogia Lord of the Rings are tot ce ii trebuie: muzica superba, o distributie de exceptie, efecte speciale care te lasa gura-casca si evident firul narativ, care nu te lasa sa te plictisesti o clipa.
Evident, dupa ce le-am vizionat, am avut asteptari mari de la the Hobbit. Din pacate nu am citit cartile, sa le pot compara cu cartile, dar overall, eu zic ca a fost un film foarte bine pus la punct. Desi foarte multi critici au fost sceptici cu privire la transpunerea unui scurt roman intr-o trilogie, zic eu ca Jackson si-a facut treaba onorabil.
Cu ce ne intalnim in prequel-ul trilogiei Inelelor? Sa vedem:
- calatoria initiatica a lui Bilbo Baggins, un hobbit din Comitat. Ca orice erou, la inceput de drum e rezervat si parca nu vrea sa iasa din bula lui de protectie. In cele din urma, castiga si increderea celorlalti membri. Implicit, faptele lui eroice ii confirma si lui Gandalf ca a facut alegerea potrivita.
- mai avem si cei 12 dwarves, condusi de Thorin, care isi doresc sa-si recastige teritoriul patriarhal, care se afla sub aripa mai mult decat protectoare a dragonului Smaug.
-il mai avem si pe Gandalf the Grey, vrajitorul care le sare eroilor in ajutor, nu ii lasa la greu si le indruma calea cu sfaturi intelepte.
-in cele din urma, cum l-am putea pe Gollum/Smeagol? My preciousss a devenit deja o replica arhicunoscuta. In The Hobbit, i-am descoperit o alta latura. Desigur, e schizofrenic, bipolar si trece de la o stare la alta extrem de repede, dar in unele momente e demn de mila, iar in altele e pur si simplu mai mult decat enervant, pana la sfarsitul filmului, chiar ajungi sa iti para rau de el.
De ce? Pentru ca el este dovada dezumanzarii si umilirii in fata puterii absolute. Una din scenele mele preferate din film e momentul cand Bilbo e fata in fata cu el. Mai mult nu zic, ca e spoiler.
In afara de personajele mentionate, filmul ofera o mare varietate de emotii: de la scene care iti taie rasuflarea prin puternicul impact vizual, pana la scene in care umorul iese la iveala, sau chiar momente in care personajele se afla in conflict cu ele insele. Vizual? Mindbowing!
Ce mi-ar fi placut sa mai fie in film:
- Legolas . In trilogia Inelelor a fost personajul meu preferat. Sure, he's captain obvious, dar are si el la randul lui parte de o aventura extraordinara.
- Aragorn. Desi Thorin a fost mult peste asteptarile mele ( badass rau de tot), parca imi doream sa apara si Aragorn.
- Gimli - el si Legolas au fost sarea si piperul trilogiei. Sper doar sa apara macar in urmatoarele doua parti ale trilogiei The hobbit.
Trebuie sa recunosc, mi-a placut enorm de mult filmul. Atat de mult, incat la sfarsitul lui, am crezut ca se da pauza... epic fail! Pana la partea a doua, care va fi released in decembrie anul viitor, am timp sa ma pun la punct cu cartile.
De cand ma stiu, in vacanta de iarna citeam cate ceva. Fie ca era vorba de Fram, ursul polar (care fie vorba intre noi, nu e cea mai vesela lectura), Singur pe lume sau Cuore, inima de copil (carti triste? neeeah...deloooc), intotdeauna imi placea sa citesc carti iarna.
De ce? Pur si simplu imi placea (si inca imi place) sa ma fac covrig pe canapea sau in fotoliu, cu o patura peste mine, daca se poate si cu o cana de ciocolata fierbinte si sa ma arunc in filele cartii. Suna cliseic, stiu, dar asta e, I don't care... Imi place iarna, doar din acest considerent.
dupa-amiaza perfecta de iarna
sau asa...
In consecinta, m-am hotarat sa imi fac o lista de lecturi pe mini-vacanta asta de iarna. Intre 2 sarmale si 1 o felie de tort parca merge un roman politist, sau o poveste mai siropoasa de dragoste... sau, de ce nu chiar o biografie scrisa in stil beletristic.
Cam urmatoarele ar fi "lecturi obligatorii":
- Cheia, de Simon Toyne ( am inceput-o, am citit vreo 50 de pagini, dar lipsa de timp nu prea mi-a permis sa o termin);
- Barbati care urasc femeile, de Stieg Larsson (sau mai pe romaneste, The Girl With the Dragon Tattoo. Vreau sa citesc romanul, sa pot vedea filmul Nu de alta, dar sa fac comparatie);
- Magicianul, de John Fowles (din nou, inceputa - neterminata - acelasi motiv);
- Curtezana, de Collette (vazut mai demult filmul, placut, decis sa citesc si romanul);
- Incredibly Close and Extremely Loud, de Jonathan Safran Foer ( Mi-a placut Everything is Illuminated... pot doar presupune ca si asta e cel putin la fel de buna).
Probabil ca ar mai fi niste titluri, insa nu imi vin in minte. Pana acum, daca reusesc sa le termin, si sa nu dea Apocalipsa peste noi ( revin eu cu un post despre chestia asta), zic eu, ca inchei anul destul de bine.
