Lincoln

Din seria filmelor de Oscar de anul acesta, mi-am propus sa le vad pe toate. Primul dintre ele sta sub ochiul vigilent al lui Steven Spielberg. Lincoln e un film foarte bun, care descrie ultimii ani ai celui de-al 16-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii.

Dupa ce am vazut filmul, am facut niscaiva sapaturi in viata lui si am gasit destul de multe lucruri interesante. Mai jos, am selectat acele aspecte care mie mi s-au parut cele mai relevante.

1. Abraham Lincoln este primul presedinte al SUA care a fost pozat la punerea in functie. Nu mai e necesar sa mentionez ca e una din cele mai celebre poze ale sale.

2. El a fost cel care, pe langa faptul ca sustinut abolirea sclaviei, a promovat si dreptul femeilor la vot. Desigur, acest lucru s-a intamplat mult mai tarziu in urma aprobarii Amendamentului nr. 19, in 1920. Dar a reusit sa treaca al 13-lea Amendament in cadrul adunarii Congresului pentru abolirea sclaviei.
3.Abraham Lincoln nu a avut mostenitori. A avut desigur 4 copii. Trei din ei au murit inainte sa implineasca 20 ani, iar ultimii descendenti ai familiei au murit in 1985.

Bineinteles ca mai sunt multe alte lucruri interesante de aflat despre viata si reusitele lui Abraham Lincoln. Insa, vreau sa spun cateva cuvinte si despre film.

Filmul descrie una din cele mai tulburatoare perioade ale SUA: Razboiul Civil. Lincoln este cel ce va conduce Nordul spre o victorie rasunatoare impotriva Sudului. Totodata, el este cel care a abolit sclavia si a desavarsit unitatea statelor (atunci) confederate americane.

Inspiratia filmului o reprezinta romanul biografic al autoarei Doris Kearns Goodwin "Rivalii: geniul politic a lui Abraham Lincoln". Deoarece romanul a fost mult prea stufos, filmul a fost mult mai concentrat. Regizorul, cine altul decat Steven Spielberg a reusit sa redea intocmai atmosfera epocii, prin folosirea unor culori specifice erei: tonuri de gri si sepia.

Mai mult decat atat, ce mi-a placut mie foarte mult, a fost ca Spielberg doreşte să-l surprindă pe Lincoln ca om al deciziilor ce au dus la scrierea istoriei, dar şi să reliefeze abilităţile sale politice incontestabile, tactul desăvârşit şi circumstanţele politice care l-au făcut să străbată cu succes o perioadă greu încercată.

Filmul are si un puternic substrat politic. Daca vedeti filmul, veti intelege despre ce vorbesc. Merita? Desigur, ii dau 5 stele.

The Great Dictator

Pornind de la celebrul discurs a lui Charlie Chaplin din filmul The Great Dictator, am hotarat sa scriu o mica recenzie a acestui film.

The Great Dictator, sau mai pe romaneste Dictatorul, este poate unul din cele mai reusite filme ale lui Charlie Chaplin. Lansat in 1940, in plin razboi mondial, filmul este o satira la adresa lui Adolf Hitler si a nazismului. Filmul si-a dobandit faima prin faptul ca este primul talkie a lui Chaplin.

Nu am sa insist foarte mult pe subiectul in sine. Acest film trebuie vazut cap-coada, cu mintea limpede. Mai mult decat atat, trebuie sa intelegi substratul socio-politic al vremii. Chaplin interpreteaza un dublu rol: cel al unui barbier si cel al conducatorului Tomaniei (Germania), Adenoid Hynkel (o satira clara la adresa lui Hitler).

Pana si numele aghiotantilor sai sunt reminiscente de personalitati celebre ale celui de-al doilea razboi mondial: Garbitch ( ref. la Goebbles), feldmaresalul Herring (modelat dupa comandantul flotei nemtesti, Luftwaffe, Hermann Goerring), Benzino Napaloni ( numele reprezinta un joc de cuvinte intre Napalm si Benzina, ce duce cu gandul la Benito Mussolini).

De mentionat ar fi cateva scene cheie din film, care au ramas in istoria cinematografiei, ca fiind cele mai faimoase.

1. Celebrul discurs a lui Hynkel. Aceasta scena reprezinta o adevarata satira la adresa discursurilor pe care le facea liderul nazist. Se spune ca Chaplin a studiat foarte mult stilul oratoric al acestuia.

2. Scena din Barber Shop. De data aceasta, in rolul barbierului, il vedem pe Chaplin cum barbeireste un client pe ritmurile Dansului Maghiar nr.5, a lui Johannes Brahms.

3. Dansul lui Adenoid Hynkel. Aceasta este probabil cea mai reprezentativa scena din film, alaturi de cea a discursului, in care il vedem pe Hynkel dansand cu un balon in forma globului pamantesc, pe muzica lui Wagner.

Filmul se termină cu scena în care bărbierul, fiind confundat cu dictatorul, se adresează unei mari audiențe și prin radio întregii națiuni, înainte de invadarea statului Osterlich de către TomaniaChaplin își axează discursul pe explicarea motivelor care necesită încetarea ostilităților. Discursul controversat al lui Chaplin ar fi putut contribui la încetarea războiului, dacă statele beligerante l-ar fi luat în serios.

E un film superb de arta, ce nu trebuie ratat!

Sonete scoase de la naftalina

Iubite,ia-mi iubirile,pe toate,

Bogat vei fi tu oare de le vei avea?

Poate iubirea mea nu o crezi iubire

Dar este a ta de când o ştii.

De dragul meu,dacă îmi primeşti iubirea

Şi o risipeşti,nu te voi blestema.

Şi totuşi, te blestem,dacă îi vei lua sclipirea

Fără să ţi-o doreşti cu adevărat!

Iubit tâlhar,tu,hoţule de miresme,

Te iert când sărăcia mea o furi,

Iubirii-i ierţi fărădelegea uşor,

Mai greu fărădelegile să le înduri.

O, desfrânat, ce schimbi răul în bine,

Imposibilul în posibil , noaptea în zi,

Nu-mi fi duşman,chiar de îmi eşti călău!

Jocul cu margele de sticla, Herman Hesse

Jocul cu margele de sticla e a treia carte scrisa de Herman Hesse pe care am citit-o. Spre deosebire de Lupul de stepă sau Narcis și Gură-de-Aur,  acest roman e mai voluminos, deci necesită mai mult timp.
La prima impresie, cartea nu e chiar atât de rea. După ce am terminat cartea, am avut câteva momente de wow! interior.

So, despre ce e vorba? Romanul lui Hesse spune povestea lui Joseph Knecht, un băiat care trebuie să treacă prin toate etapele Ordinului Castalian, pentru a deveni Magister al Jocului cu mărgele de sticlă. Dacă are sens  fraza asta, probabil că știți despre ce e vorba in roman.

Anyway. Cartea este scrisa de un membru necunoscut al Ordinului Castalian care spune povestea lui Joseph Knecht. Jocul cu margele de sticla este un joc de tip intelectual care include toate domeniile legate de procesul invatarii, desi originile jocului tin de sfera teoriei muzicale.

Ordinul Castalian este o societate monahala al carei scop este de a asimila cunostinte. In afara de profesori pentru societatea din afara, acest Ordin nu produce altceva. Knecht detine un intelect deosebit, care il ajuta in ascensiunea sa cate titlul suprem de Magister al Jocului, si implicit cel mai bun "jucator" de pana acum.

Dincolo de ambitia lui Knecht de a ajunge cat mai sus in rang, cartea inchega aspecte din spiritualism, elitism, intelectualism si modalitatea potrivita de a solutiona problemele societatii.

Recomand aceasta carte celor carora le plac romanele initiatice, Hesse sau curentul Budist. Desi volumul cartii este impresionant (nu se compara cu Razboi si pace, but still... :) ), te intriga si te obliga sa o citesti pana la capat.

Citate inspirationale

Initial, vroiam sa scriu recenzie la Jocul cu margele de sticla, de Herman Hesse. Insa, m-am razgandit, si am hotarat sa scriu cateva citate inspirationale.

Stiu ca internetul e doldora de ele, insa unele chiar mi se par aplicabile si folosibile drept motto. Probabil daca ar fi sa am un motto pentru tot ceea ce am realizat pana acum, ar fi :

 Concret: de mica mi-am dorit sa fiu translator la presedinte. Pas cu pas, am facut tot ce era necesar pentru a ajunge unde imi doresc.

Anyway, va doresc sa fiti inspirati si motivati!

Daca visezi la un lucru, il poti indeplini. O sa obtii tot ce iti doresti daca ii ajuti si pe altii sa obtina tot ce isi doresc. (Zig Ziglar)

Oamenii spun deseori ca motivatia nu dureaza. Ei bine, nici un dus nu dureaza - de aceea il recomandam zilnic. (Zig Ziglar)

Puterea nu vine din capacitatea fizica. Se trage din vointa nemasurata. (Mahatma Gandhi)

Ai incredere si actioneaza ca si cum ar fi imposibil sa esuezi. Charles F. Kettering

Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el. David Charles Brink

Ce presupune o traducere de calitate?

De ceva vreme (3 luni mai exact) am inceput sa lucrez in domeniul traducerilor. Ce pot sa spun? Imi place foarte mult, si ceea ce fac, fac cu placere. Am hotarat sa scriu un articol despre modul in care o traducere poate fi de calitate. Inca din facultate, am invatat ca in primul rand o traducere trebuie sa pastreze fidel atat mesajul, cat si forma sa. De cele mai multe ori, o traducere nu le poate avea pe amandoua. In consecinta, urmatoarele aspecte ar trebui respectate in procesul traducerii.

- Corectitudine - redarea exacta a sensului din original.
- Caracterul complet -  intregul text sursa trebuie tradus din limba sursa, fara a omite cuvinte sau chiar propozitii intregi. Pe langa textul propriul-zis, trebuie si sensul traducerii redat in limba tinta.
-  Consecventa - acest aspect se refera la terminologia folosita pe parcursul intregii traduceri, si de la o traducere la alta. In acest sens, memoriile de traducere ale unor CAT tools ajuta foarte mult (gen Trados, Wordfast, Across)
- Claritate si concizie - se realizeaza prin gramatica, ortografie, ortoepie si punctuatie.
- Proprietatea termenilor - aici vorbim despre echivalarea termenilor din limba sursa in limba tinta, si trebuie adaptat continutului.
- Stilul si registrul traducerii. Aici cred ca e foarte clar. Daca textul sursa e din domeniul juridic, clar traducerea va fi redata in acelasi domeniu.
- Ortografia si punctuatia - virgule, puncte de suspensie, spatii simple sau duble. Aici se recomanda consultarea Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic

Greşeli frecvente in traduceri. Aceste greseli nu sunt intotdeauna intentionate. Pot surveni din cauza neatentiei, oboselii, stresului, si a altor factori.

1. Traducerea literală

2. Necunoaşterea sensului cuvintelor, expresiilor

3. Subtraducerea (traducere literală cu pierderea subtilităţilor sau chiar, parţial, a sensului)

4. Supratraducerea (adăugarea la sensul din original, traducerea explicativă, traducerea cuvintelor de umplutură). Vorba aia, ce-i prea mult strica!

5. Folosirea greşită a dicţionarelor (folosirea cu precădere a dicţionarelor bilingve în detrimentul celor monolingve, explicative, în limba sursă). Sigur, dictionarele bilingve sunt foarte bune, insa inainte de toate, trebuie ca traducatorul sa cunoasca foarte bine termenul in limba sursa.

6. Folosirea greşită a unui termen în alt domeniu sau în alt context. Again, context is everything. Un termen folosit, spre exemplu in domeniul marketing, poate avea o conotatie diferita in financiar.

7. False friends (consistency = consecvenţă, nu consistenţă). Nu mai e cazul sa insist pe acest lucru. Aici mai pot veni cu deja celebrul exemplu EN: sensible (rezonabil, prudent) - RO: sensibil (persoana care resimte puternic anumite sentimente, cf. DEX)

8. Greşeli ortografice sau gramaticale
9. Lipsa diacriticelor

Per ansamblu, pentru ca o traducere sa fie cat mai aproape de textul sursa, acestea ar fi indicatiile generale pe care un traducator trebuie sa le aibe in vedere.

Narcis si Gura de Aur, Herman Hesse

De la Steppenwolf, nu am mai citit alt roman scris de Herman Hesse. Am ales aceasta carte, deoarece m-a intrigat titlul. Pe parcurs, mi-am dat seama ca unul din aspectele pe care se axeaza este atmosfera de ev mediu germanic, specific scrierilor lui Hesse.

Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu. Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. In tip ce Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era slab.  Ceva in personalitatea lui Goldmund (Gura-de-Aur) nu se potrivea cu locul respectiv.

Narcis il ajuta pe Goldmund sa se descopere pe sine. E un fel de calatorie initiatica sufleteasca, in care descopera amintirea mamei sale, care murise in copilarie. In urma acestei experiente, Goldmund hotaraste sa paraseasca manastirea si sa redescopere lumea.

Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.

La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate. In orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca.

Avand in vedere ca este a doua carte de Herman Hesse pe care am citit-o, e chiar o lectura foarte placuta. E mai usurica decat Steppenwolf, si e mai putin dark. All in all, it's a good book.